Alex press: Danezii sunt alcoolici

9
583

Un studiu făcut de Statens Institut for Folkesundhed arată că danezii încep să bea alcool încă de la vârsta de 13 ani. Conform cercetărilor, un sfert din elevii clasei a 7-a au încercat să bea alcool pentru a experimenta efectul său, nu este o diferenţă între numărul de băieţi sau fete care s-au îmbătat la o asemenea vârstă.

Danezii deţin recordul european la vârsta la care încep să bea, susţine Morten Grønbæk, cercetător la institut. El spune că nici un copil din altă ţară europeană nu bea alcool la o vârstă aşa de mică.
Vârsta legală pentru a cumpăra alcool în Danemarca este de 16 ani, care este foarte mică comparativ cu alte ţări, iar copii şi mai mici pot cumpăra alcool de la supermarket, în special bere, spunând că este pentru părinţi.
Mulţi copii de 12-14 ani umblă prin oraş, beţi criţă, cu sticlele de bere în mână, cântând, râzând şi vorbind tare. Este într-adevăr o imagine neplăcută. Părinţii lor le dau voie să facă absolut orice, în numele libertăţii de orice fel, neţinând cont de niciun principiu de moralitate şi bună creştere. Ce vor face când vor fi mai mari? Unde sunt părinţii lor?
De fapt, danezii sunt chiar mândri de cultura lor cu privire la alcool şi de faptul că sunt campioni mondiali la băut comparativ cu alte ţări europene.

Sursa: alex.danemarca.dk

9 COMENTARII

  1. se vede treaba cå cercetåtorii danezi nu au auzit de Moldova noastrå dragå
    parcå acolo a intrat in comå alcoolicå un copil de 4 ani?
    sau må insel?si se pare ca nu e singurul….

  2. Cam asa e,fetele si baietii beau cot la cot pe strada si nu numai,e jale in weekend.Din cauza ca beau de foarte tineri ajung mai mult ca in alte parti alcoolici,bolnavi psihici,drogati.

  3. in Romånia carciumile sunt pline dis de dimineata, au clienti incepand de la orele 9.00…cel putin danezii nu beau acool metilic 🙂 singura diferenta este ca acolo nu se fac statistici hihihihi …

  4. Cei care beau de dimineata sunt putini si aceiasi.Aici toti beau,de la mic la mare,intru-un weekend vezi atatea femei bete cat la noi intr-un an.Plus ca nu mai ai pe unde merge de atata voma pe strada.

  5. Preacuvioaso! iti jur ca pe mine m-au obligat danejii sa devin betiv… eu n-am vrut… da mi-a zis anders fogh ca ma da afara din tara daca nu beau cot la cot cu pia…

    niste animale…

  6. ptiu la naiba, cred cå trebuie så ma danezesc si eu putin, ma apuc de fumat si baut! ma bate gandul sa devin rumunca emanjipatå in DeKA, asa cå, bag cåteva Carlsberg la rece si måine as incerca o reteta de mititei pe care mi-a dat-o o amica.

  7. reteta si ptr voi dragii mei, daca aveti chef sa experimentati

    Va trimit alaturat o scrisoare, pastrata în familia unui prieten de-al meu. Scrisoarea a fost adresata bunicului sau (ofiter în garda regala) de maitre-ul Carului cu Bere de la începutul secolului. Este autentica.

    Bucuresti, la 16 Iunie
    192..(0,1,?)
    Onorate Domnule Ofiter!

    Pentru caci fiecare vizita a Domniei voastre, ca si cu 20 ani în urma cele ale tatalui Domniei voastre, dinpreuna cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lînga onoare, si un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc sa dau la rîndu-mi dovada de cavalerism, împartasindu-va la dorinta onoratei Dumneavoastra sotii, Domna Mariuta Baciu, retetariul de preparare ai mititeilor nostri, care, dupa cum bine stitti sunt cei mai laudati din tot Bucurestiul.
    Astfel dau dovada de încredere în Domnia voastra spre a nu trada nicidecum secretul deliciosilor nostri mititei, secret pe care la rîndul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tica Preoteanu, antemergatoriul meu la conducerea bucatariei Carului.
    Adresez aceieasi rugaciune si onoratei Dumneavoastra sotii, Doamnei Mariuta, celei mai desavîrsite amfitrioane pe care sunt bucuros sa o fi cunoscut. Perfectiunea seratelor de cina din casa Domniilor voastre, la care, multumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotarîrea sa va divulg taina celui mai de pret preparat culinar care ne cinsteste numele în capitala, în tara întreaga si în strainatate.

    Mititeii sunt un produs culinar din carne de vita, în stare finita de sapte pâna la opt centimetri si la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halba de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mîncare de sine statatoru. Ei îsi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întîlnesc si în Grecia si Turcia, de unde au fost preluati de bucataria româneasca. Cum le spune si numele, sunt niste rulouri mici, fiind si numiti astfel: mici, în Regat, din carne cu mirodenii, avînd menirea sa încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspat prajiti pe gratar de jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare sub forma de gustare.

    Se ia carnita de vaca de la gît, fara a se îndeparta grasimea si se da de doua ori prin masina, pentru a se marunti cît mai bine si cît mai uniform.
    Daca va fi carnea prea slaba, se va adauga ceva seu de vaca sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 pâna la 150 de gramme pe fiecare kilogram cîntarit de carne. Nu se va lua în nici und caz slaninuta, costita sau carne de porc, care nu fac decît sa strice gustul si sa ia din minunata savoare a mititeilor. Se fierbe o zeama din oase de vaca cu maduva, care se scade bine, din 500 gramme de oase la fiece kilogramm de carne.
    Se pregatesc pentru fiecare kilogramm de carne mirodenii si condimente dupa cum urmeaza:

    8 gramme de piper proaspat pisat marunt
    12 gramme de cimbru uscat cât mai proaspat pisat marunt
    4 gramme de enibahar pisat marunt
    2 gramme de coriandru pisat marunt
    2 gramme de chimion turcesc pisat marunt
    1 gramm de anis stelat pisat marunt
    8 gramme de bicarbonat de sodiu
    1 lingurita de zeama de lamâie
    1 lingura de untdelemn
    1 capatâna buna de usturoi aromat si nu din cel iute
    La cantitati mai mari de cinci kilogramme, se va aduga pentru fiecare alte cinci kilogramme de carne, cîte o masura mai mult din mirodeniile pomenite. Se framânta carnea într-un vas pe masura timp de un ceas, adaugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lamâie. Jumatate din zeama de oase si toate celelalte condimente, afara de usturoi, se adauga treptat, uniform si putin câte putin. Amestecul se acopera si se da la ghetar o zi si o noapte, dupa care se scoate, se lasa câteva ceasuri la dezmortit si se mai framânta o data pret de o jumatate de ceas cu restul de zeama de oase dezmortita. Se face un mujdei de usturoi cu apa calduta dintr-o capatâna pentru fiecare kilogramm de carne, care se lasa la tras o jumatate de ceas. Se stroarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adauga sucul de mujdei si se mai framânta odata amestecul pret de un sfert de ceas. Se da din nou la ghetar pâna a doua zi. Pret de trei ceasuri înainte de a fi prajiti si serviti mititeii, se scoate amestecul de la ghetar, pentru a se încalzi si muia; dupa trei
    ceasuri sau cînd s-a dezmortit amestecul, se formeaza mititeii ca de de un deget mare lungime si ca de doua degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate partile si la capete si se lasa sa stea la zvântat un ceas.
    Se prajesc pe jar iute de lemne sau carbune, ungandu-se din când în când cu mujdei, asa ca sa prinda o crusta rumena de jur împrejur. Gratargii nostri întorc fiecare mititel doar de trei ori pîna este prajit. La prajit mititeii vor scadea putin, de unde si denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasa sa se patrunda, ca sa nu se usuce sucul care contine savoarea condimentelor.
    Daca se prajesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usuca, leapada tot sucul aromat si devin seci. Se servesc alaturi de chifle proaspete ori
    felii de franzela, cu Mutard de Dijon sau mustar picant si aromat, dupa preferinta si cu sare si ciusca. Doar si numai asa veti optine mititei savurosi cum se zice ca numai la noi sunt. Cunosc multi din asa numitii gastronomi prin birturi si bodegi mai
    ales prin mahalale, care din nestiinta ori din spirit de falsa economie
    înmultesc aluatul de mititei cu alte soiouri de carne de porc, cal ori oaie.
    Afara ca scad mai putin la prajit decît ca cei de carne de vaca, nu au pe
    departea gustul si savoarea mititeilor adevarati. O greseala mare mai este si zgîrcenia la condimente, mai ales la usturoiu si piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominanta a gustului atât de specific al mititeilor.

    Sunt fericit sa dezvalui Doamnei Mariuta acest mic secret, pe care stiu ca nu îl va da mai departe, asa cum nici eu nu-l voi dezvalui decît urmasului meu Maitre Cuisiner cînd îmi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparati de Dînsa sunt extrem de gustosi, dar simtul meu gustativ mi-a dezvaluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat si al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Mariuta vor fi inegalabili!

    Va astept luna viitoare cînd va întoarceti cu regimentul din manevre,
    dimpreuna cu Domnii Ofiteri Dinu si Vatache spre a savura o tava de mititei si câteva halbe împreuna!

    Dorindu-va sanatate, voie buna si noroc, va rog a-i transmite umile sarutari de mîini Doamnei Mariuta, cea mai desavîrsita gospodina si Doamna din înalta societate!
    Dumnezeu sa va ajute!

    Cu respect si devotiune, al Dumneavoastra
    (indescifrabil)

Lasă un răspuns