Anunt al Parohiei Ortodoxe Române Aalborg: SFÂNTA LITURGHIE ÎN DUM. a XXVII-a după RUSALII

0
90

SFÂNTA LITURGHIE ÎN DUMINICA A XXVII- A RUSALII ( TĂMĂDUIREA FEMEII GÂRBOVE) (LUCA XIII, 10-17) ŞI PRĂZNUIREA SFÂNTULUI IERARH NICOLAE, ARHIEPISCOPUL MIRELOR LICHIEI, FĂCĂTORUL DE MINUNI

Dragi fraţi si surori întru Hristos,

Înainte de a prezenta un scurt cuvânt la Duminica aceasta, permiteţi-mi să salut, şi cred că voi fi în asentimentul dumneavoastră, apariţia site-ului Parohiei noastre din Aalborg, cu hramul „ Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Sfinţii Ierahi Pahomie de la Gledinul Bistriţei şi Ioan de la Râşca şi Secu, Episcopi de Roman”, prin bunavointa unor români de bunăcredinţă.

Site-ul se doreşte a fi un prilej de mai bună informare a credincioşilor ortodocşi şi se doreşte un popas de spiritualitate şi credinţă. Astăzi avem o dublă sărbătorire, şi anume, duminica a XXVII- a, care este sărbătoarea Învierii de peste toată săptămâna şi în care astăzi este prezentată minunea prin care Mântuitorul Hristos a tămăduit de acea femeie gârbovă sau cocoşată, care era bolnavă de optsprezece ani, care de fapt ne reprezintă pe fiecare dintre noi, gârboviţi de grautatea şi povara păcatelor; şi prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, Făcătorul de minuni.

Parintele Gheorghe Bighiu

BisericaAalborg.Danemarca.dk

Iubiţi fraţi şi surori,

Zilnic întâlnim oameni care sunt căzuţi în patima făţărniciei, asemenea mai-marelui sinagogii, care nu a înţeles că iubirea şi mântuirea unui suflet este mai importantă decât litera şi spiritul Legii Vechi.

Pentru că, aşa cum Însuşi Hristos spune, „ce-i foloseşte omului dacă câştigă lumea întreagă, dar îşi pierde în schimb sufletul său?” Aşa după cum vă spuneam, femeia gârbovă de astăzi reprezintă pe fiecare dintre noi, aflat sub povara păcatelor şi patimilor. Nu este vorbă, fiecare avem păcate ştiute sau neştiute, cu voie sau fără voie, însă în moment ce Dumnezeu ne-a creat şi ne-a „aruncat” in istorie, s-a şi îngrijit de mântuirea noastră, nu ne-a lăsat de izbelişte. De aceea, tot Vechiul Testament este o continuă pregătire pentru venirea Mântuitorului Hristos. Mântuitorul, ca Dumnezeu şi Om deopotrivă, a făcut cele mai mari minuni asupra naturii, asupra oamenilor şi implicit asupra firii Sale omeneşti, prin cea mai mare minune: Învierea. După ce s-a Înălţat la ceruri, a trimis Duhul Sfânt peste Ucenicii şi Apostolii Săi, prin punerea mâinilor – succesiunea apostolică – cu porunca ca „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei, XXVIII, 19). Acest lucru nu înseamnă altceva decât continuarea lucrării mântuitoare începută de Hristos, prin ierarhia bisericească. Toate cele 7 Sfinte Taine şi ierurgiile Bisericii sunt „arme şi semne vizibile ale Harului”, pe care-l revarsă Hristos, prin Duhul Sfânt, în Biserica, în comunitatea şi comuniunea dintre preot şi credincioşi.

Dacă suntem încovoiaţi de păcate şi de tot felul de patimi draceşti, să alergăm cu credinţă la scaunul de spovedanie, la Hristos, care este Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Medicina a căutat fel de fel de leacuri ca să curme durerea şi raul, din trupul omului, dar mai ales a căutat şi caută mereu să găsească rădăcina din care ies atâtea suferinţe în lume. S-au găsit desigur leacuri pentru multe boli şi s-a gasit şi izvorul de unde pleacă aceasta, dar şi sfaturile doctorilor sunt tot aşa de dispreţuite ca şi învăţătura Domnului Hristos, pe care o propovăduim noi.

Doctorii au spus, au scos chiar  cărţi, şi spun mereu cu gură de foc că alcoolul, tutunul, avorturile, sunt izvoare ale bolilor şi suferintelor. De aici pleacă multe boli fără leac, ca leucemia, ciroza, cancerul generalizat, TBC-ul, care duc la distrugerea nervilor şi stricarea sângelui şi de aici distrugerea copiilor, fiindcă din astfel de părinţi se nasc copii bolnavi. Dar cine ascultă pe medici şi cine caută facă ce spun ei? Abia când se văd neputincioşi, iar boala i-a pus la pat, încep să mai rărească de a se îndopa cu astfel de otrăvuri. Merg la spitale, dar cum se ameliorează boala încep din nou acelaşi fel de viaţă, sau şi mai rău. Medicina a descoperit aceste izvoare ale suferinţei mai pe urmă, după Evanghelia şi învăţătura Mântuitorului Hristos propovăduită de Sfânta Biserică Ortodoxă, care a arătat cât de grozav este păcatul, viciile şi patimile şi cum distrug acestea atât sufletul cât şi trupul.

Păcatul este pricina a tot răul din lume. Toate suferinţele, lacrimile şi tulburările îşi au rădăcina în păcate. Cine nu ştie ce mare rău provoacă într-o familie un beţiv şi câte divorţuri se petrec din cauza acestui păcat al beţiei. De aici omul ajunge cu usurinţă şi la celelalte: desfrânare, ucidere, despărţire de Dumnezeu. Sunt nenumărate feluri de suferinţe pe pământ din cauza acestor patimi urâte, din cauza cărora oamenii trăiesc într-un mare întuneric sufletesc şi trupesc.

Dar, vai ce păcat mare este păcatul acesta al zavistiei şi al invidiei! Astfel de farisei făţarnici întâlnim şi astăzi foarte des. Unii sunt pizmaşi pe noi şi caută să ne oprească prin fel de fel de vorbe ademenitoare ca să nu venim la sfânta biserică şi să ne tămăduim. Alţi farisei făţarnici sunt sectanţii care ca şi cei de demult învaţă lumea să ţină ca sărbătoare sâmbăta şi nu sfânta duminică cum trebuie să o ţinem noi creştinii ortodocşi, pentru că este ziua răscumpărării noastre prin Învierea Mantuitorului nostru   Iisus Hristos.

Şi tot aşa, o mulţime de farisei făţarnici, stăpâniţi de duhul cel necurat al invidiei, se luptă pe toate căile să impiedice pe drept credincioşii creştini ca să urmeze calea adevărului, a bisericii şi a sfinţeniei. Aşa cum rugina roade fierul, tot aşa şi zavistia aceasta roade inima acestor oameni ticăloşi. Cea mai puternică otravă se află în gura acestei fiare blestemate care este invidia. Păcatul acesta al invidiei, să ştiţi, că nu-l putem stinge decât cu focul dragostei de aproapele, cu milă, iertare şi smerenie, pentru că numai de acestea se ruşinează spurcatul demon al zavistiei. Să ne luăm ca arme împotriva invidiei aceste virtuţi pe care ni le recomandă Sfânta Scriptură. Păcatul invidiei este mai rău decât toate păcatele fiindcă din el se nasc alte cinci mari păcate şi anume: ura împotriva aproapelui, clevetirea, osândirea, bucuria de răul aproapelui şi necazul pentru binele aproapelui. Din fericire avem Biserica, Evanghelia şi toată moştenirea pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu Cel În Treime. Să alergăm cât suntem în viaţa aceasta, cât avem lumină, “pentru că cine umblă pe întuneric nu ştie unde merge”, după cum spune Mântuitorul Hristos.

                            

Iubiţilor,

 

Să fim şi noi ca femeia aceea gârbovă, care deşi era sub stăpânirea duhului diavolesc, sub stăpânirea păcatului, nu a întarziat să alerge la Mântuitorul, cu speranţa că Acesta o va tămădui. Să alergăm, mai ales acum în timpul postului care premerge sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Hristos, Care a venit în lume, să ne scoată din robia păcatului, din stăpânirea morţii şi a diavolului, la Sfanta Biserică, la scaunul de spovedanie, la împărtăşirea cu vrednicie de Trupul şi Sângele Cel de viaţă făcător, Amin.

parintele Gheorghe Bighiu

BisericaAalborg.Danemarca.dk


Un mic video clip de la Instalarea parintelui Gheorghe Bighiu ca preot al romanilor ortodocsi din Aalborg, care a avut loc in data de 31 ianuarie 2009 de catre Preasfintitul Parinte Macarie al Europei de Nord :

Lasă un răspuns