Despre procuri, notari, amabasade si balarii in Danemarca

0
413

As vrea sa povestesc despre cum mi-am facut eu procura in Danemarca. Prin noiembrie, inainte sa vin incoace, am avut nevoie de o procura pentru ai mei, sa-mi ia lucrurile pe care le trimisesem inainte cu o masina si care ajungea in vama la Bahau (Bacau pt necunoscatori).

Mi s-a zis din tara, dom’le, trebuie procura, nu se poate altfel. Prima mea reactie a fost, ce mare lucru, e procura pt tata, avem acelasi nume, nu poate fi facut acolo la notar? Nu-i vorba de mosteniri, de bani, e doar ca sa-mi ia niste cutii cu carti si haine, sa le duca acasa. Nu, ca notarul a zis ca trebuie ori sa fiu eu de fata ori sa trimit procura cu apostila din Danemarca, care sa fie tradusa in tara. Am subliniat apostila, pentru ca e un cuvant funny, nu stiu de ce, dar imi provoaca rasul, dar si pt ca am avut fun cu apostila asta.

Ok, hai sa incerc sa fac procura prin Ambasada noastra mareatza din Danemarca. In paranteza fie spus, in 5 ani de zile, na-m avut nici o tangenta cu Ambasada, n-am avut nevoie de ei, n-am trecut pe-acolo, n-a existat din punctul meu de vedere. Bine, locuiam si la vreo 500 de km de Copenhaga, asa ca nici macar la vot n-am fost, ar fi trebuit si fiu in persoana acolo, ca urna mobila n-au vrut sa ne dea … pe vremea aia era PSD-ul si stiau ca romanii din strainatate voteaza masiv cu opozitia, deci urna mobila nu s-a gasit (sint curios daca o sa fie la alegerile urmatoare)….

articol complet la De-a valma

Lasă un răspuns