Feroe, ţara în care nu e nimeni nervos

1
192

Românul Sorin Anghel joacă din 2001 în arhipelagul insulelor cu doar 48.500 de locuitori

Sorin Anghel a plecat din România în Insulele Feroe la începutul anului 2001, după ce şi-a început cariera de fotbalist la CSM Râmnicu Vâlcea. De atunci, el joacă la EB/Streymur, actuala ocupantă a locului 5 din Vodafonedeildin.

Cele 18 insule care formează statul Feroe sunt de fapt o regiune autonomă a Regatului Danemarcei.

„Nu prea sunt multe variante ca să ajungi acolo. Din cauză că aproape mereu este ceaţă, iar relieful e stâncos, se poate zbura până la Vagar, singurul aeroport al ţării, doar cu nişte avioane speciale, ce pleacă numai din Copenhaga, Londra, Glasgow sau Oslo. Mai există şi varianta drumului cu maşina până în Danemarca, de unde se poate ajunge pe insule cu feribotul”, povesteşte fotbalistul român.

„Feroe e o ţară foarte liniştită. De-aia trăiesc oamenii de aici atât de mult, pentru că n-am văzut niciodată pe cineva nervos”, ne-a povestit atacantul în vârstă de 31 de ani, care locuieşte în oraşul Eiði alături de soţia sa, handbalista Marina Alina Olaru, fostă la Oltchim, Oţelul şi Dorobanţul Ploieşti.

„Până acum nu m-am gândit serios să mă stabilesc definitiv în Feroe, pentru că mi-am construit o casă în România şi mă trage aţa acasă.Totuşi, n-ar fi imposibil, având în vedere că situaţia din ţară este din ce în ce mai sumbră. De câte ori ajung în România mă enervez! A trebuit s-o duc pe mama la spital şi am fost nevoit ca să arunc cu banii în stânga şi în dreapta ca să fim băgaţi în seamă. Păi aici te duci la spital ca la hotel! Feroe nu e o ţară ieftină, ba din contră destul de scumpă, însă aici nu există corupţie, nu există şpăgi, nu există «ţepari» sau hoţi. Pot să-mi las oricând uşa deschisă la casă sau la maşină, pentru că sunt sigur că nu se poate întâmpla nimic”, ne-a mai spus Anghel.

Fotbalistul susţine însă că adaptarea la viaţa din Feroe n-a fost deloc uşoară: „La început, când le-am auzit limba, mi-a venit să mă iau cu mâinile de cap, dar treptat am fost nevoit s-o învăţ. Nici vremea nu este foarte prietenoasă, e frig nouă luni pe an, dar până la urmă reuşeşti să te obişnuieşti cu toate”.

 

 

Feroe, ţara în care nu e nimeni nervos

1 COMENTARIU

  1. „Cateva” corecturi:

    – Limba nu este deloc grea ca pronuntie, nici nu se compara cu daneza. Este foarte frumoasa, dar are o gramatica imposibila.

    – Frig nu este, temperaturi constante de 6-10C mai tot anul, cu rare coborari pana pe la -5C cel mai mult, iarna si urcari ale termometrelor pana la 15-20C vara, nu mi se par a intra in categoria „frig”.

    -Nu stiu cam intre ce oameni traieste dumnealui, dar am vazut destui nervosi sau agresivi fara motiv. Ca sunt priviti ca niste extraterestri de catre ceilalti si se abtin, asta-i altceva. Intr-adevar sunt mult mai calmi decat romanii nostri.

    – Te-oi fi ducand la spital ca la hotel, dar oamenii mor pur si simplu cu zile din cauza lipsei de specialisti. Eu una in Romania m-as trata in caz de vreo boala grava, nici nu se compara doctorii nostri cu aia de aici. Dap, sistemul medical e mai bine pus la punct, intr-adevar si exista mai mult respect pentru bolnav, dar nici unele dintre asistentele lor nu dau pe afara de amabilitate. Si sa vezi ce dragut este cand esti pe cale sa nasti si urla la tine o moasa ca nu ai dat telefon inainte sa ajungi la spital, iar tu mai ai putin si dai copilul afara. Cum a patit o prietena.

    – Nu exista hoti… ma face sa zambesc dumnealui. Poate prin Eiði, satucul in care traieste (si care sat este cu 634 de locuitori, nicidecum oras), ca in capitala sunt destui. Cat despre „spagi”, dap, nu exista, dar daca ai nevoie sa iti gasesti o slujba mai acatarii, trebuie sa cunosti pe cineva. Nepotismul e in floare si aici. Se mai obtin si slujbe pe drept, dar nu in procent atat de mare cat ar crede unii. Sa vedeti ce mafie e la slujbele de la curatenie, care sunt foarte bine platite.

    – Avioanele nu sunt deloc „speciale”. Sunt avioane de dimensiuni mai mici, cu mai putine locuri.De fapt, daca le compar cu Cimber Air care zboara la Bucuresti, nici nu mi se mai par mici. Problema este scurtimea pistei, care impreuna cu conditiile meteorologice fac, uneori, ca aterizarea sa fie imposibila. Nu exista absolut niciun zbor de la Oslo sau Glasgow. Numai Copenhaga, Londra (vara), Aberdeen (vara), Reykjavik si, uneori, de la Stavanger.

    Asa ca fapt divers. Ma amuza declaratiile de genul celor facute de mnealui.

Lasă un răspuns