Foarte interesant. Sep 2010 si Sep 1990. Doi romani parasesc Romania pentru o viata mai buna in Danemarca. Cititi-le povestirile

2
271

( n.r. ceea ce este foarte interesant este ca povestirile celor doi romani, sint oarecum similare. desi distanta in timp intre cele doua evenimente este de aproape 21 de ani. ambele persoane sint tineri jurnalisti romani si ajung in Danemarca la varste apropiate , cca. 20 de ani. va invitam sa le cititi )

 

Sep 2010. Prima povestire :

Mă gândesc cât am aşteptat până să pot scrie asta… aici.
E dimineaţă pe noul meu blog, chiar dacă am decis să păstrez şi urmele tuturor nopţilor şi zilelor în care gândurile mi s-au transformat în cuvinte scrise. Blogul vechi, presalibera.org, e în paragină; l-am părăsit, la fel cum mi-am părăsit ţara. Ar fi ipocrit din partea mea să vorbesc critic despre România atâta timp cât nu sunt acolo. Dacă plecarea şi noul blog sunt lucruri temporare sau nu… doar timpul o va spune.

Am plecat din România. La fel ca majoritatea care au părăsit ţara, n-am plecat de prea mult bine. Dar pot spune că n-am plecat nici de prea mult rău, pentru că familia s-a asigurat să nu-mi lipsească cele trebuincioase. Am plecat cu gândul că se poate şi mai bine, că în viaţă există mai mult; şi că, până la urmă, tot rădăcinile vor fi cele care mă vor trage.
Într-un material mai vechi spuneam că-mi iubesc ţara. Şi chiar aşa e. Dar chiar dragostea mea de ţară m-a făcut să nu stau şi să o privesc cum moare, cu mâinile celor lacomi prinse de gâtul meu. Am încercat să mă eliberez de strânsoarea lor şi am reuşit.
Plecarea a fost dureroasă. Ploua afară; o ploaie rece de început de toamnă. Ultima dată când mi-am văzut camera, am simţit că aş vrea să mă agăţ cu toată fiinţa mea de ea, să nu plec de acolo. Era deja prea târziu – drumul îl începusem cu foarte mult timp în urmă. M-am abţinut cu greu să-mi păstrez ochii limpezi, ştiind că las în spate tot ceea ce a însemat vreodată liniştea, siguranţa şi armonia. Am ieşit şi am lăsat totul acolo, chiar şi o mare parte din mine. … E dimineaţă şi aici, în Århus, Danemarca. Dar e o dimineaţă care nu arată ca dimineţile pe care mi le-am imaginat de acasă. Libertatea pe care am dobândit-o are un cost foarte greu de anticipat – sentimentul de a nu aparţine de ceva. Când eşti cu adevărat liber, laşi în urmă toate lucrurile şi oamenii cu care te-ai identificat până atunci şi rişti chiar să-ţi pierzi identitatea, să nu mai ştii cine eşti. După doar două săptămâni de când am plecat, e greu şi nepotrivit să-mi dau cu părerea despre alegerea pe care am făcut-o. În timp, însă, am încredere că lucrurile se vor limpezi şi voi trece peste culture shock-ul despre care vorbesc psihologii.

….articol complet aici : http://blog.tripciprian.com/

 

Sep 1990. A doua povestire:

Tin minte orice detaliu al zilei in care am parasit Romania. Sfrijit , slab ca un tzir, tinar , cu stomacul gol, pantofii facuti oglinda, dunga la pantaloni batz, tropaiam in Otopeni, pentru prima data paseam in partea ailalta , aia care imi fusese refuzata mie si altor milioane de romani atitia ani…
… aveam un hobby , mergeam la aeroport sa beau cafele si sa ma uit la avioane, ma gindeam la ziua in care o sa trec si eu rizind , dezinvolt, fara inhibitii, ca mai toti strainii care treceau pe linga mine…
cursa de Copenhaga  pleaca acum, era soare in Otopeni, ireal, totul luminat , paseam din umbra in aceasta lumina, pluteam de la intuneric spre rasarit … magic…
erau blonzii, cei de linga mine, ma inconjurasera, eram in grupul lor dintr-o data , ochii albastri, bronzati, auzeam o limba hijiita, suna a germana si nu era, risete si strigate, exotic si infricosatoar….balansam intre teama si bucurie in fiecare moment…

C O P E N H A G A

„your passport please ! ” , un politist blond, ochi albastri incruntat, avea par lung , plete, si inel in ureche
„lumea libera , gindeam, asa ceva nu ar fi posibil in Romania, un militian cu plete si figura de rocker ” . Ajunsesem, zborul spre libertate luase sfirsit , ma gindeam la ce am de facut , nu stiam pe nimeni, nu aveam prieteni , nu stiam limba …
un pustan stingher cu o valiza in Kastrup, cu ochii pe sus , dupa informatii … trebuie sa schimb banii, asta e , imi trebuie bani de-ai lor,  si o camera undeva , la gara , trebuie sa merg la gara , sa caut un hostel sau ceva … ma gindeam la tata , ma ajutase sa-mi fac valiza, parca plecam a doua oara in armata, eram tristi amindoi , ne-am dat mina, ma gindeam la el si ma uitam pe geamul autobuzului la steaguri rosii cu o cruce alba, cladiri mici, era verde, era curat in Danemarca si liniste, calm…

despre Venstres Ungdoms, si Iulian, si Anette si altii , multi altii , in curind….

articol complet aici: http://antiblog.danemarca.dk/

2 COMENTARII

  1. Multumesc pentru mediatizare.
    Venitul in DK pentru o viata mai buna e discutabil… am venit aici doar pentru doi ani sa-mi fac studiile de masterat si apoi voi vedea ce va fi…
    Romania inca ramane o perspectiva deschisa pentru mine. Si probabil ca va ramane atata timp cat voi trai.

    Va salut.

    C.T.

  2. in 90 cand ai plecat maria ta reporterul dk nu erau gunoaiele care sint acuma asa de multe ma refer la tigani arabi turci si alte sheturi .nu era criza finaciara si munca se gasea la tot pasul mai ales la negru pfuuu am tovaras care a petrecut cativa ani in cph in aceea perioada ,a fost prins stand ilegal si lau matrasit cu interdictie ..la un simplu control de acte ..a muncit ilegal 3 ani ….vrei sa ma crezi ca mam intalnit cu acel baiat se numea radu lucram de noapte la o universitate si imi povestea de copenhaga si danemarca zilnic ,,,saracul imi aduc aminte ca mia spus un lucru citez …am albit in cateva zile dupa ce am fost deportat am stat linga hotii si tot felul de gainari cu catuse la maini ,a facut un shoc cand am ajuns inapoi in romania ,,pe vremea aceea stii daca nu aveai viza si acte te dadeau inapoi si interdictie 5 ani..omul muncise in dk 3 ani ,asa mia venit gandul de a emigra in tarile scandinave ascultandul pe RADU..CAND am ajuns aici se mai gasea inca de munca acuma parerea me sa umplut iar cand citesc pe forum si il vad pe studentul ala amarastean care inca baga la ziare NEMURITORUL cum da sfaturi ca veniti ca aici sint caini cu covrigi in coada imi vine sa vars ..adica TU nu ai fost in stare sa iti schimbi jobul si faci pe GURU IN fine lucrurile sau schimbat mult in danemarca si se vor mai schimba

Lasă un răspuns