Jurnal de TIFF: “Nu te teme / Den du frygter” de Kristian Levring (Danemarca, 2008) sau cine manipuleaza pe cine

0
67

DDFCiudata chestie: regizorul danez Kristian Levring figureaza pe lista celor care au semnat  manifestul Dogma95. Cu toate acestea, thrillerul “Den du frygter / Fear me not” selectionat anul acesta la TIFF in sectiunea “Umbre” nu este deloc “dogmatic”. “Den du frygter” (in traducere “de ce te temi”) este primul film dupa 20 de ani pe care Levring (recunoscut de critica internationala gratie filmului “The King is Alive” (2000) inspirat de “King Lear”) il realizeaza in limba daneza. Subiectul pare a fi un thriller psihologic (un barbat, aflat in concediu prelungit incepe, gratie unui pseudo-experiment medical sa-si terorizeze familia, convins fiind ca aceasta ii restringe drastic libertatea), scriptul poseda insa destula subtilitate pentru a iesi din zona cliseelor de care cu siguranta va puteti lovi intr-un telefilm de simbata seara cu aproape acelasi subiect.

ScannerAproape imediat m-am gindit la “Ce nu stie nimeni / Det som ingen ved” selectionat la TIFF anul trecut si semnat de danezul Søren Kragh-Jacobsen, si el co-fondator al miscarii “Dogma95″, care propunea o poveste pe jumatate detectivista pe jumatate thriller politic in care eroul intra in aceeasi tipologie de om covirsit de un cotidian pervers manipulator. “Den du frygter” insa depaseste aceasta zona a senzationalului prin citeva manevre abile. Da, eroul, Mikael Neumann (Ulrich Thomsen) sufera de un soi de psihoza combinata cu un puseu al crizei virstei de mijloc si de un ciudat sentiment de alienare. Da, eroul isi terorizeaza fiica si nevasta, fara insa sa existe o explicatie clara a acestei dereglari despre care stim doar ca poate veni din copilarie (sau poate nu). Da, cu cit filmul inainteaza si cruzimea lui Mikael incepe sa se manifeste in tuse delicate, atmosfera stranie insoteste mai degraba un studiu de personaj decit o versiune horror. Unii se pling ca amestecul genurilor este aici sursa de disconfort (not quite a thriller not quite a drama), mie exact asta mi-a placut. Am respirat usurata cind, la sfirsit, Mikael refuza sa isi introspesteze constiincios raul, sa se confeseze mamei sau sa comita crima pe care ar fi propus-o orice varianta comerciala a povestii. Spre deosebire de alte produse daneze de gen, “Den du frygter” transforma cumva tonalitatile reci si eficace ale unei atmosfere universal distante intr-un produs in care subtilitatea DDF1cinematografiei este uneori surprinzatoare: vezi prima secventa care panorameaza patul conjugal si care trimite vizual si prin soundtrack la “Shining”, vezi de asemenea miscarea spiralat-ascendenta din ultima secventa care face, pentru mine cel putin, ecou la o secventa aproape similara din “Erik Nietzsche“. Derapajul acestei combinatii de Jekyll & Hyde este sugerat vizual in planuri reci si distante decupate judicios. Ce mi s-a parut ciudat la nivelul imaginii, opacitatea exteriorului brumos in contrast cu luminozitatea exagerata degajata de interiorul familial, modalitate discreta de a sugera miscarea unui psihic absorbit de si in propria-i interioritate….. Movieblog

 

Lasă un răspuns