Pentru cititoarea noastra, d-na Iepure :) Insulele Feroe: Ţara lui poate

1
208

Risin og Kellingin, Uriaşul şi Vră­ji­toa­rea, sunt două formaţiuni stâncoase aflate în ocean, pe coasta nor­dică a Insulei Eystu­roy în Insulele Fe­roe. Legenda spune că islandezii au vrut să fure Insulele Feroe, aşa că i-au trimis pe Uriaş şi pe Vrăjitoare cu această misiune. S-au chinuit toa­tă noaptea să lege insulele cu o funie şi să le urce în spinarea Uri­a­şului, pierzând noţiunea timpului. Dar la prima geană a răsăritului au fost transformaţi, pe loc, în stane de piatră.  De atunci scrutează ocea­nul spre Islanda.

Întâmplarea a făcut ca, la în­ce­putul acestei veri, să ajung în cele mai autentice şi mai neatinse insule, cu probabilitate mare să rămână tot aşa, şi anume Insulele Feroe. Acest lucru a fost decretat de National Geographic în 2007, în urma unui studiu asupra a 111 in­su­le din întreaga lume.

Insulele Fe­roe sunt un grup de 18 in­sule de ori­gine vulca­ni­că situate în nordul Ocea­nu­lui Atlantic, la ju­mă­­ta­tea distanţei dintre Islanda şi Nor­­vegia, şi sunt o regiune au­to­nomă a re­gatului Danemarcei. O sin­gură in­sulă este nelocuită iar pe alte două locuieşte doar câte o fa­milie. Ce te impresionează în Fe­roe este infrastructura foarte bine pusă la punct: şosele, poduri şi tuneluri prin munte sau pe sub apă, care leagă insulele mari între ele. La insulele din sud se poate ajunge doar cu feribotul. Şi asta pentru doar 48.500 de locuitori, cât populează Feroe în prezent.

Insulele Feroe s-ar traduce prin Insulele Oilor, deoarece aici există peste 85.000 de oi, adică de două ori mai mult decât populaţia. Pe orice coastă de deal, oricât de abruptă, este imposibil să nu vezi câteva oi care pasc nestingherite. Creşterea oilor constituie, pe lângă pescuit bineînţeles, principala ocupaţie a băştinaşilor.

Ceea ce surprinde în Feroe este faptul că nu cresc copaci, din cauza solului care nu permite asta, copacii plantaţi în curţile oamenilor şi în parcul din Torshavn (capitala ţării) fiind singurii care pot fi văzuţi aici. Oriunde îţi întorci privirea, descoperi locuri de poveste. Peisaje mirifice, parcă mereu aceleaşi, dar de fiecare dată diferite, datorită norilor şi ceţei într-un continuu dans, sătuce frumos colorate, adunate pe malurile fiordurilor. Vezi curăţenie, oameni prietenoşi, case din lemn, cu de­co­raţiuni la geam, unele cu iarbă pe acoperiş, şi maşini puţine. Dacă sunt cinci maşini pe şosea, atunci ai prins trafic în Feroe! Insulele sunt oarecum izo­late, dar asta face, cumva, parte din farmecul lor. Natura este încă sălbatică, poluarea aproape că nu există şi sunt extrem de puţini turişti (locuitorii cam strâmbă din nas la vederea lor, în ciuda faptului că sunt foarte pri­mitori). E o linişte de-ţi auzi gândurile şi eşti cuprins de un sentiment de totală relaxare.

Viaţa locuitorilor din arhipelag este controlată în întregime de vreme. Aici nu-ţi poţi planifica ce faci mâine sau peste o săptămână. Dimineaţa te uiţi pe geam şi hotărăşti cum îţi organizezi ziua respectivă. Din cauza faptului că vremea e mereu schimbătoare, în timpul celui de-al doilea război mondial, englezii au dat Insulelor Feroe supranumele de „Kanska land” („Ţara lui poate”).

În cei câţiva ani ai mei de că­lă­to­rii, mi-am făcut un sistem propriu de clasificare a locurilor pe care le văd: „superb, merită să te întorci” (deşi n-o fac niciodată, mai am o lume în­treagă de explorat), „frumos, a meri­tat să vin” şi „am bifat, nu mă mai prinzi pe aici”. Deşi nu mi-am dorit ne­a­părat să văd Insulele Feroe, acest loc idilic m-a cucerit iremediabil. Şi dacă m-am bucurat de nopţile albe cu ocazia acestei vizite, cine ştie?, POATE cândva mă voi întoarce şi pentru a trăi aurora boreală, Feroe fiind unul dintre puţinele locuri din lume de unde se poate vedea acest fenomen.

….   Insulele Feroe: Ţara lui poate

1 COMENTARIU

  1. Multumesc de dedicatie. Frumoasa descriere si foarte la obiect, ma bucura cand citesc articole de genul asta, inseamna ca nu sunt numai eu aceea care vede sarmul locurilor astora.

Lasă un răspuns