Sosirea în Danemarca : „Am intrat în panică. Mentorul meu din Danemarca  încă nu răspunsese. Am scris și sunat, dar la celălalt capăt era o tăcere completă.

La sosirea pe aeroportul Billund, starea mea de spirit era însă excelentă. Zborul din România spre Danemarca a fost primul meu zbor, și a mers totul bine.

Dar acum stăteam în sala de sosiri cu rucsacul și simțeam frustrarea cescând în mine. Trecuseră șase-șapte ore de când aterizasem și deodată mi-am dat seama ca nu aveam habar dacă aș avea unde să dorm în acea noapte.

Acordul a fost că ar fi trebuit să-i scriu mentorului meu danez de la Business Academy din Kolding atunci când ajung în Danemarca. Totul a fost OK, în câteva zile, am început studiile la sectia  economică, iar o studenta mai veche a fost însarcinata să aibă grijă de mine.

A trebuit să dorm la ea până să pot prelua apartamentul meu.
Astăzi se fac acum trei ani de cînd am aterizat pe pământ danez și am devenit unul dintre cei peste 33.000 de români care locuiesc în Danemarca. Pe atunci aveam numai 18 ani…”


 

„Jeg panikkede en smule. Min mentor svarede stadig ikke. Jeg havde skrevet og ringet, men der var fuldkommen stilhed i den anden ende.

Ved ankomsten til Billund Lufthavn havde mit humør ellers været glimrende. Flyveturen fra Rumænien til Danmark var min første flyrejse nogensinde, og den var gået godt.

I dag er det tre år siden, jeg landede på dansk grund og blev én af de godt 33.000 rumænere, der bor i Danmark. Dengang var jeg 18 år.

Jeg er opvokset i området Maramures i det nordlige Transylvanien. I en lille landsby, som kiler sig ind mellem skove og bjerge. ”

For knap to år siden var jeg med til at stifte Rumænsk-Dansk Kulturforening, eller ‘Comunitatea Culturală Româno – Daneză’ som vi kalder den.

articol complet la www.dr.dk

Lasă un răspuns