Stranierul din Danemarca,George Florescu, face apel la civilizatie

0
230

Lecţia de daneză

Geroge Florescu e un jucător care a fost convocat la echipa naţională, venind tocmai din campionatul Danemarcei. Adică nu unul cunoscut sau mediatizat în România. Acest fapt este, dacă îmi permiteţi, un merit în plus pentru fotbalist care, iată, a sărit în ochi tocmai din nordul Europei. Omul a debutat la naţională. Nu a rupt gura târgului, dar nici de râs nu s-a făcut. Drept dovadă, Poli Timişoara deja i-a făcut primele „avansuri”, dorind să îl repatrieze. George Florescu a avut de ales între naţionala României şi cea a Moldovei, el fiind în relaţii bune cu Balint. Sper ca selecţionarea sa în lotul naţional să nu fie doar un blocaj pentru apariţia în echipa de peste Prut, ci să fie bazată pe valoarea sa.

George Florescu a ajuns în echipa naţională şi a fost surprins că a fost înjurat de spectatori, chiar şi când scorul era 0-0. El şi-a „permis” apoi să facă un pic de educaţie publicului. Evident că „mahării” au luat foc. „Cine e Florescu ăsta să ne înveţe pe noi. Vine din Danemarca, dintre fiorduri să ne spună cum să ne comportăm. Să îşi vadă de joc că nu ştie fotbal”. Sunt doar câteva dintre reacţiile mai mult decât paradoxale ale „atoateştiutorilor”. Răspunsul meu la interogaţiile lor se scrie cam aşa: „Florescu e un jucător mai bun decât mulţi care au îmbrăcat tricoul naţionalei. Norvegia e ţara fiordurilor şi nicidecum Danemarca. Florescu îşi vede de joc, dar trage un semnal de alarmă cu privire la starea de inteligenţă şi civilizaţie a publicului nostru. Nu e normal să înjuri un fotbalist care joacă pentru naţionala sa. Şi chiar aşa, nu e normal să înjuri sau să îţi descarci nervii la un joc de fotbal, la un eveniment sportiv”. În Danemarca fotbalul este tot cel mai iubit sport, şi nu cum greşit se crede că sporturile de iarnă sunt la putere. Acolo fete şi băieţi joacă fotbal de la vârste fragede, iar fenomenul fotbal este mâncat pe pâine. Plus că este garnisit din plin cu prietenie şi civilizaţie, din toate punctele de vedere.

Să nu uităm că „lecţia daneză”  predată de Florescu vine la un interval scurt după „lecţia germană” predată de Max Nicu.  Amintiţi-vă cât tam-tam s-a făcut în jurul paşaportului românesc al lui Nicu şi că apoi, în două meciuri a jucat 7 minute. Mulţi aţi spus atunci că refuzaţi să mai intraţi pe teren. Nicu nu a refuzat, ci a respectat decizia antrenorului şi a declarat că va munci să fie folosit mai mult data viitoare.

Iată deci două repere. Florescu vine cu parametrul danez de înţelegere a jocului, iar Nicu vine cu sistemul german de pregătire. Au vreo şansă acestea să fie implementate în fotbalul mioritic?

 

George Florescu şi apelul său la civilizaţie

Lasă un răspuns