Blogul lui Alex: Lars von Trier şi jurământul de castitate

0
106

Cu o poveste la fel de originală ca şi filmele sale, regizorul şi scenaristul danez este unul dintre excepţionalii creatori care au explodat pe scena internaţională a filmului în anii ‘90.

Religia îmi era strict interzisă, de aceea am fost tot timpul interesat de acest subiect. Sunt o persoană nevrotică şi cea mai mare problemă pe care o am este controlul sau lipsa controlului. (…) Copiii creează o multitudine de ritualuri pentru a deţine controlul. Eu eram foarte speriat de bomba atomică, astfel că în fiecare noapte când intram în pat, trebuia să respect toate aceste ritualuri pentru a salva lumea. Din punct de vedere psihologic, religia este o continuare a acestor ritualuri din copilărie, menite a preveni întoarcerea la haos .Lars von Trier

 Tânărul Lars a găsit în cinematografie un punct de deschidere spre o lume externă familiei sale, prin care putea să înveţe despre subiecte interzise studiului de către părinţi. De la unsprezece ani a început să lucreze la propriile filme, ajungând ca în timpul liceului să se implice în realizarea de filme independente.
A fugit de la şcoală la vârsta de doisprezece ani şi a fost dus la un centru de corecţie pentru minori la care se va referi mai târziu ca fiind „spitalul lui psihiatric”.
În 1979 a fost admis la Şcoala Daneză de Film. Colegii l-au poreclit „von Trier”; numele este o glumă referitoare la antagonismul particulei „von” care sugerează o apartenenţă nobiliară, pe când Lars şi Trier sunt nume comune în Danemarca.

De fapt, îmi e frică de tot ce ţine de viaţă, în afară de a face film!
Von Trier a susţinut adesea că suferă de depresii care îl împiedică să îşi finalizeze munca şi care îl transformă într-o persoană incapabilă de a socializa.
Personalitate obsesiv-compulsivă, artistul avea obsesia controlului susţinând că simţea nevoia de a rearanja constant obiectele care îl înconjurau, ca avertisment în faţa unui dezastru.

mai multe la blogul lui Alex:

Lars von Trier şi jurământul de castitate

Lasă un răspuns