Citeşte primul interviu acordat de Anja unui ziar din România: „Oltchim va fi Barcelona handbalului”

0
307

Anja Andersen ţine strâns în braţe o bluză neagră de trening, la fel cum un copil îşi strânge la piept jucăria preferată de pluş. Vorbeşte relaxat, cu zâmbetul pe buze, şi îşi priveşte doar ocazional interlocutorul în ochi. Alege un punct fix în spaţiu la care se uită parcă hipnotizată în timp ce îşi explică planurile pe care le are la Oltchim. Stăpâneşte impecabil engleza şi, în rarele momente când simte că nu-şi poate exprima exact gândurile, se foloseşte de tot ceea ce are la îndemână pentru a se face înţeleasă.

„M-am schimbat foarte mult în ultimii doi ani, am descoperit lucruri noi despre mine şi pot să spun că sunt o altă persoană acum”, explică Anja cu un calm tipic nordicilor. Antrenoarea venită la Oltchim să câştige „mai mult decât Liga Campionilor” ne-a permis, timp de câteva zeci de minute, să aruncăm o privire în universul ei. Anja, care sunt primele impresii despre România? Hei! Asta e o întrebare pentru cineva care n-a mai văzut până acum ţara voastră, dar să ştii că eu am fost de foarte multe ori în România! E un loc fantastic! Dar, totuşi, destul de diferit faţă de Danemarca… Ştii cum stau lucrurile: fiecare dintre noi avem posibilitatea de a ne alege în viaţă drumul care ne convine. Altfel, suntem cu toţii la fel, danezi, români, nu contează.

Aici se face diferenţa, dacă alegi să faci ceea ce îţi face plăcere sau nu. Eşti cunoscută ca o persoană cu un temperament vulcanic, crezi că te poţi adapta în România? Eram! În ultimii ani am învăţat foarte multe despre mine şi cred că sunt un alt om, cumva diferit faţă de ceea ce eram în trecut. Nu cred că o să am vreo problemă în a mă adapta aici. „Handbalul poate fi sportul numărul 1 în ţara voastră!” Momentan, te împarţi între Danemarca şi România… E doar o fază incipientă, va veni şi timpul în care voi sta mult mai mult alături de fetele de la Oltchim. Dar, deocamdată, simt că e nevoie de mine şi în altă parte, că pot fi de folos nu doar aici. Ar fi fost foarte uşor pentru mine să vin aici şi să câştig Liga Campionilor, dar eu vreau mult mai mult. Îmi doresc să las ceva în urmă. E deranjant faptul că ai venit într-o ţară în care handbalul nu e un sport foarte mediatizat? Faţă de Danemarca, unde e sport naţional…

Tu crezi că la noi a fost aşa dintotdeauna?! Te înşeli! Fotbalul era sportul numărul 1 şi în Danemarca până să apară generaţia de handbaliste din care am făcut şi eu parte. Noi am început să câştigăm trofee, să aducem publicul în săli, iar acum handbalul a devenit sportul naţional. Crezi că acelaşi lucru poate fi valabil şi pentru România? Victoriile pot face acest lucru posibil! Eu cred că e posibil ca handbalul să ia faţa fotbalului. „Anul viitor putem câştiga Liga Campionilor” Se spune că marii jucători nu reuşesc să ajungă antrenori pe măsură din cauza că le cer elevilor să joace aşa cum o făceau ei. Te-ai lovit de această problemă la începutul carierei? Nu! Eu percep altfel meseria de antrenor. Tehnicianul nu e cel care îţi spune ce să faci, pentru că asta o poate face oricine. Ci e omul care te ajută să îţi descoperi resursele interioare, să găseşti soluţiile potrivite pentru a-ţi valorifica potenţialul. Pentru mine, handbalul e ca o poveste de dragoste şi realizez lucrul acesta în fiecare zi când sunt la antrenament şi descopăr noi exerciţii şi noi metode de pregătire. Sunt un om norocos!

EXCLUSIV Citeşte primul interviu acordat de Anja unui ziar din România

 

Lasă un răspuns