Copenhaga dupa…10 ani ( fragmente )

6
440

Vroiam sa inteleg in 3 saptamani tot ceea ce inseamna Danemarca, sa fii danez si cetatean al Europei care pe mine nu ma primise inca. Am prins atunci momentul cel mai fericit al unui oras: Craciunul si Revelionul. Capitala , in straie de sarbatoare, m-a primit cum se cuvine in Gradina Tivoli aflata in centru, garda regala s-a schimbat atunci la Palat ( cu mai putin fast insa fata de Londra) in onoarea mea, Mica Sirena mi-a zambit fericita pentru ca tocmai isi recapatase capul dupa ultimul furt , portul era tantos intesat de ambarcatiuni care mai de care mai fastuoase, strazile erau impodobite de sarbatoare si magazinele te imbiau cu fel de fel de articole pe care ochiul meu de est-european le supraaprecia….

In centrul Copenhagai auzeai la tot pasul vorba romaneasca si Cristina imi vorbea despre exodul roman de la inceputul anilor 90, despre zecile de fete venite gata sa faca orice ca sa devina europene, despre hotii de buzunare sau de biciclete mutati temporar aici, despre reputatia proasta a romanilor si despre lupta ei de a se aseza intr-o societate usor ostila. Cristina avea lupte interioare intre a isi forma si mentine un cerc de amice romance si de a se instala cu drepturi depline in cercurile daneze ale sotului ei. Sosirea mea a fost benefica si la timp. Eram mai mult decat onorabila, vorbitoare de engleza de calitate (toti danezii , de la copii la batrani, vorbesc limba engleza foarte bine), studiam in Anglia, nu purtam decolturi adanci si picioarele dezgolite dizgratios, aveam tot ceea ce ii trebuia Cristinei pentru ca sa arate de Craciun familei ei daneze partea buna a Romaniei….

Dupa anul nou m-am inchis, de bunavoie , pentru doua zile, in apartamentul lui Peter, un danez prieten cu sotul Cristinei, si ne-am iubit ca la sfarsit de lume. Aceasta a fost cea mai importanta lectie de supravietuire pe care am primit-o vreodata si pentru care ii sunt vesnic datoare lui Peter. Ne-am iubit fara fasoane, fara povesti si lacrimi de amintiri amare la lumina lumanarii, ne-am iubit constienti ca nu ne vom mai vedea vreodata si multumiti si impacati cu acest adevar, ne-am iubit fara rezerve si inhibitii doua zile si doua nopti. La sfarsitul acestor doua zile mi-am ingropat, dupa cinci ani lungi de neagra suferinta, marea iubire si am decis sa traiesc si sa ma intorc la viata. Peter era primul meu barbat de dupa EL, si nu s-a putut mai buna alegere. Am redescoperit ca sunt femeie, ca mai am simturi ce se pot trezi din adormire, am descoperit ca stiu sa zambesc, ca pot fi amuzanta si uneori chiar dorita….sursa si continuarea aici : Copenhaga dupa…10 ani

6 COMENTARII

  1. Nu spui nimic interesant,doar ca poti faci sex fara obligatii de parca doar aici se poate.Oricum de atat sunt in stare nordicii ca de o relatie stabila nu-s in capabili.Iar Copenhaga ca oras cred ca e pe ultimul loc,pur si simplu nu ai ce vedea fata de celelalte capitale europene,la bunica in comuna sunt statui mai frumoase ca mica sirena dar nu au asa reclama.

  2. hahaha..ditto!…de fapt, daca citesti tot „manuscrisul” (io am sarit peste unele pasaje, ca ma plictiseau de moarte si erau niste exagerari de m-a luat cu dureri de cap)..in fine, povestea s-ar putea rezuma: „uite ce s-a ales de cristina si ce bine sint eu”..:)))..io una m-as feri de asa „prietena”

  3. deci in concluziesi asta una din cauza ca santem o natie josnica , apropo cand am venit am fost mirat sa vad cum o romanca poate sa se prefaca in ro ii spunea prietenului ca daca o mai iubeste si mai tine la ia si dupa o zi sa bagat direct pe nea soferul de rata..deci trageti voi concluziile!!!

  4. Femeia asta chiar este o plictisita de viata, care scrie din plictiseala, fraze interminabile si evident, plictisitoare. Viata ei o descrie tuturor. Pana si viata ei sexuala apare in povestire. Apoi, portofelul ei aproape gol, urmeaza „mult ravnitul card de serviciu captusit cu mii de euro”. Cand ii coboara pe romani, cand ii ridica, in special pe romance. Caci, aici este buba care o necajeste pe ea. Ea a vazut numai ce-a vrut sa vada, romance penale in Danemarca. Ea, tot o romanca, dar „mai mult decat onorabila, vorbitoare de engleza de calitate (toti danezii, de la copii la batrani, vorbesc limba engleza foarte bine), studiam in Anglia, nu purtam decolturi adanci si picioarele dezgolite dizgratios”.
    1. Exagerare faptul ca toti danezii de la cel mic la cel mai in varsta vorbesc o engleza perfecta. Eu am intalnit un tanar danez, care nu intelegea nici engleza, nici suedeza. Daca ea nu a intalnit, inseamna ca toti stiu. Asta e parerea ei. 2. Romanca in cauza nu purta decolteuri adanci, dar hormonii urlau in ea si-n hainele ei largi. Dovada ca, pe primul danez care-i pica-n carti si care-i era sortit cica, nu-l mai lasa doua nopti!!! O fi rezistat saracul danezul?:D 3. Mda, acum romanca din poveste este maritata, la casa ei. Eu ii doresc succes iar cand mai are evadari, cu ocazia calatoriilor de serviciu, sa mai incerce si alte ciocane (mai putin ciocanele daneze) si sa ne povesteasca, cu lux de amanunte neaparat, pe bloggul ei plictisit! In final, fiecare este liber sa scrie in propriul stil si cat vrea de mult.

Lasă un răspuns