Interviu George Florescu : „Alerg până la epuizare“

0
206

George Florescu (foto, în roșu, 26 de ani) este curtat­ de cluburi din Germania, Franţa şi Olanda şi se prezintă drept fotbalistul perfect pentru Răzvan Lucescu: aleargă până la epuizare, nu iese în cluburi şi e titular la echipa sa, Midtjylland.

-George, ai aflat despre interesul selecţionerului pentru tine?

-Am citit şi eu prin presă şi nu pot să fiu decât bucuros. Am trăit tot timpul cu speranţa că într-o zi voi ajunge la naţională. Mă gândeam că Răzvan urmăreşte toţi jucătorii români. Aştept să fiu chemat şi să primesc o şansă.

-Este primul selecţioner care te bagă în seamă?

-Da. Pe vremea lui Piţurcă, nu am primit nicio şansă. Avea o mentalitate diferită şi avea probabil încredere doar în jucătorii pe care îi ştia. Sufeream când jucam la Sheriff Tiraspol şi Cociş era selecţionat frecvent, iar eu nu primeam nici măcar o şansă. Măcar să-mi fi spus: „Măi, băiete, eşti slab!”. Ambii jucam bine şi eram lăudaţi acolo. Nu eram invidios, ci doar supărat.

-Campionatul din Danemarca e mai slab decât cel din România?

-În Liga I nu am jucat, dar, din câte am văzut, sunt vreo opt echipe care trag la titlu, iar restul nu au un nivel foarte ridicat. Şi în Danemarca e cam la fel. Sunt patru-cinci echipe care se bat pentru campionat şi cupele europene. Aici se pune accentul pe travaliu. Directorul sportiv şi antrenorul chiar s-au mirat de mine la început că am rezistat.

Românii sunt consideraţi leneşi

-Se îndoiau de posibilităţile tale?

-Aici, şi în general în Occident, lumea îi percepe pe jucătorii români drept leneşi. Mie îmi place să alerg, să pun piciorul, să mă bat pentru orice minge. Alerg la meciuri până la epuizare. După jocuri vin acasă şi jumătate de oră nu pot să vorbesc cu nimeni pentru că nu am putere. Mie îmi place însă. Mă simt bine când dau tot ce pot. Doar aşa reuşeşti aici.

-Ai face faţă la naţională? Selecţionerului îi plac jucătorii muncitori şi detestă petrecăreţii.

-Sunt convins că fac faţă. Dacă voi primi o şansă, voi dovedi că pot ajunge om de bază. Cam asta se cere peste tot în fotbalul modern. Fără muncă şi organizare nu poţi reuşi. Eu nu sunt cu ieşirile în cluburi. În oraşul ăsta nici nu am unde să ies. A fost un club, dar s-a închis.

………

 

„Alerg până la epuizare“

Lasă un răspuns