L-am cunoscut pe maestrul Eugen Lozovan. Pe timpuri eram cam singurul client al bibliotecii romanesti abia initiate de domnia sa… Dumnezeu sa-l odihneasca pe d-l profesor !

1
180

( n.r. mai tarziu, D-na Ambasador Grete Tartler a facut o donatie de carti in numele statului roman pentru aceasta biblioteca – nimeni nu mai stie de aceasta comoara bibilografica – nimeni nu mai stie nimic !! )

Fundaţia “Eugen Lozovan” oferă burse pentru studenţi români dornici de a face studii în filologia romanică, în greacă, latină, istorie sau arheologie la Universitatea din Copenhaga – Danemarca, precum şi pentru tineri cercetători români care ar dori completarea cercetărilor personale în aceste domenii în raport cu Universitatea susmenţionată.

În anumite cazuri, bursele pot fi oferite studenţilor de cetăţenie daneză.

Pentru obţinerea unei burse oferite de Fundaţia “Eugen Lozovan”, cei interesaţi trebuie să transmită o cerere Fundaţiei. Deşi nu există o cerere tip, cererile trebuie să conţină informaţii referitoare la cariera academică, proiectele de studiu sau cercetare, precum şi un buget (sunt excluse e-mailurile).

Cererile trebuie să fie trimise, înaintea datei de 1 mai 2010, la următoarea adresă:

Ultima Advokater A/S

Att. Christian Petri

Hillerød Port

Søndre Jernbanevej 18

DK-3400 Hillerød

(Fax +45 48 20 74 20)

Candidaţii vor avea un răspuns în cursul luni iunie 2010.

Pentru mai multe informaţii, puteţi să vă adresaţi preşedintelui Fundaţiei“Eugen Lozovan”, Profesor Erling STRUDSHOLM, Universitatea din Copenhagen, Njalsgade 128, DK-2300 Copenhagen, struds@hum.ku.dk

Eugéniu Lozovans fond.

Eugéniu Lozovans fond har til formål at støtte rumænske studerende og yngre forskere, der ønsker at studere ved Københavns Universitet (romansk filologi, græsk, latin, histoire, arkæologi) eller forske i de nævnte fag med tilknytning til Københavns Universitetet. I visse tilfælde kan også danske studerende og yngre forskere modtage støtte.

Der uddeles et antal legatportioner pr. 1. september 2010 efter skriftlig ansøgning (ikke e-mail). Der er ingen ansøgningsformular. Ansøgningerne skal indeholde oplysninger om akademisk karriere, studie- eller forskningsprojekt, samt redegørelse for det ansøgte beløb.

NB Legatmodtagerne kan forske eller studere i et vesteuropæisk land efter deres eget valg. Der gives fortrinsstilling til forskere.

Ansøgningsfristen er 1. juni 2010. Ansøgninger sendes til:

Ultima advokater A/S
att. Christian Petri
Hillerød Port
Søndre Jernbanevej 18
DK-3400 Hillerød
(Fax +45 48 20 74 20)

Ansøgere kan påregne svar i juni måned 2010.

Nærmere oplysninger kan indhentes hos bestyrelsesformand Erling Strudsholm, Institut for Engelsk, Germansk og Romansk, Njalsgade 128, DK-2300 København S, e-mail struds@hum.ku.dk

København, d. 12.4.2010

 

Eugéniu Lozovans fond

Eugéniu Lozovans fond har til formål at støtte rumænske studerende og yngre forskere, der ønsker at studere ved Københavns Universitet (romansk filologi, græsk, latin, histoire, arkæologi) eller forske i de nævnte fag med tilknytning til Københavns Universitetet. I visse tilfælde kan også danske studerende og yngre forskere modtage støtte.

Se mere her

 

Pe linia cercetărilor întreprinse de B.P. Haşdeu, N. Iorga, V. Pârvan, Gh. Brătianu ş.a., istoricul şi filologul Eugen Lozovan (fost profesor la Universitatea din Copenhaga) încearcă să lumineze viaţa, mentalitatea, credinţele şi raporturile populaţiei romanizate din Dacia cu „barbarii” şi cu Bizanţul în cursul primului mileniu de înfiripare şi afirmare a poporului român (sec. IV – XIV).
Apreciate de mari savanţi ai lumii, pentru rigurozitatea ştiinţifică şi sugestiile oferite, studiile sale dau contur unei lungi perioade înnegurate a istoriei naţionale, relevând importantul rol cultural şi politic jucat de dacii romanizaţi în ansamblul evului mediu european.
Memoria unui exil uitat –
Eugen Lozovan

Despre Eugen Lozovan nu se
!tiu prea multe lucruri în România.
Poate undeva, în min”ile ori în inimile
unor persoane care l-au cunoscut ori îi
sunt rude mai apropiate sau mai
îndep#rtate, exist# o imagine ce
define!te con!tiin”a unei leg#turi.
Eugen Lozovan a avut destinul
unui peregrin modern. Peripluri prin
Lumea Veche !i prin Lumea Nou# ale
unui aparent dezr#d#cinat. Aparent,
fiindc# leg#tura dintre individ !i „ara lui
s-a p#strat !i s-a înt#rit, în ciuda vremurilor
vitrege. Au contribuit la aceasta
nu doar solida însu!ire a reperelor de
cultur# na”ional# !i universal#, proces
desf#!urat în permanen”# pe tot
parcursul vie”ii, ci !i oamenii care i-au
îndrumat pa!ii în universul luminii
umane – Mircea Eliade, Rosa del
Conte, Grigore Nandri!, Basil
Munteanu, Sever Pop, N. I. Herescu,
Emil Turdeanu, Franz Altheim etc.
Atât din punct de vedere profesional,
cât !i uman, Eugen Lozovan a
f#cut cinste „#rii pe care a fost nevoit
s# o p#r#seasc#. Din momentul
plec#rii în exil nu a mai revenit în
România. A murit în 1997. S-a retras,
discret, din aceast# lume.
Reproducem, în continuare, câteva
fragmente din lucrarea lui Eugen Lozovan,
Glose istorico-literare, ap!rut! în 1994 la
Editura revistei „Dorul ” din Aalborg –
Danemarca, p. 77-85
„Maica Rusie mântuitoare”
În „Paris Match” din 31 august
1968 citeam în avionul ce m# ducea
dela Rio la Roma rândurile urm#toare
de Raymond Cartier: „Lega”i de acela!i
destin, comunismul !i Rusia sunt
condamnate s# striveasc# libertatea.
Aceasta nu apar”ine lumei lor. Ea este
antinomic# cu îns#!i esen”a lor. Numai
prin moartea acesteia comunismul
poate supravie”ui, iar Rusia r#mâne
marea putere imperialist# al c#rei
orgoliu to”i Ru!ii îl savureaz#.
Tradi”ia e veche. Strivirea
insurec”iilor na”ionale face parte din
istoria moscovit# a!a cum revenirea
iernii face parte din succesiunea
anotimpurilor. Mazeppa s’a revoltat în
Ucraina. Petru cel Mare l-a strivit pe
Mazeppa, l-a legat de crupa unui cal !i
l-a gonit s# moar# de foame în step#.
Polonia s’a ridicat împotriva Caterinei
II, lui Nicolae I !i Alexandru II;
rebeliunile succesive au fost înecate în
sânge. În 1956, ru!ii terfelir#
Budapesta, dar antrena”i erau înc# din
1848 când au anihilat insurec”ia
maghiar# de a c#rei contagiune se
temeau pe propriul teritoriu. Sub „arii
cei noi Georgia s’a luptat cu disperare
pentru a cuceri o independen”# la care
îi d#dea dreptul o profund# originalitate:
bol!evicii ar fi exterminat mai
degrab# pe ultimul georgian decât s# o
accepte. Lenin !i Petru cel Mare sunt
din acela!i trunchi”.
Mi-e gura atât de amar# încât
nici nu m# pot f#li c# în 1951, la
Geneva, la „Institute of World Affairs” !i
eu spuneam acelea!i lucruri. Fire!te nu
atât de lapidar ca eminentul ziarist
francez – aveam 22 de ani – dar nu
mai pu”in documentat (vezi articolul
Rusia împotriva Europei). De atunci
n’am !ov#it o clip# r#mânând
credincios tân#rului ce-am fost !i
convingerilor ce aducea cu sine.
Deruta scriitorilor occidentali
este lamentabil#. Referindu-se la inva

Eugen Lozovan 1929 -1997

Paola Polito

«Partout ici on psalmodie «Stille Nacht, heilige Nacht!» : des notes douces comme les bonbons des arbres de Noël voltigent et se posent comme les flocons de neige. Oui, elle doit être joyeuse cette veillée de Noël jusque dans le foyer le plus modeste de cette grande ville d’un pays au milieu duquel je suis seul.» Così scriveva da Vienna le sue «premières lignes d’homme libre» il 24 dicembre 1950. La drammatica evasione dalla Romania, realizzata con la complicità francese in una Vienna occupata e divisa, avrebbe posto l’avventura terrestre dell’allora ventenne, brillante studente moldavo sotto il segno dell’esilio, geografico ed esistenziale. Assolvente del liceo classico nel 1947, aveva frequentato alla Facoltà di Filologia di Bucarest le sezioni di franceseitaliano e di inglese-tedesco, assistendo ai corsi di filologia romanza, linguistica generale, lingua spagnola, portoghese, russa. Superata la cortina di ferro, sono degli anni 1951-1953 gli studi di perfezionamento alla Sorbonne in lingua e letteratura italiana con Henry Bédarida, a Strasbourg in italianistica con Paul Renucci e in linguistica generale con Em. Laroche, a Louvain in dialettologia generale e romena con Sever Pop. Alla licence-ès-lettres in lingua e letteratura italiana (giugno 1953) e al diploma di studi superiori in lingue moderne (novembre 1953), faranno seguito studi specialistici (1953-1957) l’École Pratique des Hautes Études di Parigi (etruscologia, archeologia e epigrafia con Raymond Bloch, slavistica con André Vaillant, dialettologia e onomastica con Albert Dauzat, paleografia latina con R.Marichal). A questi anni di formazione risalgono i contatti con altri romeni della diaspora, tra cui Mircea Eliade, N. I. Herescu, Scarlat Lambrino, Constantin Marinescu, Basii Munteanu, Grigore Nandri§, Sever Pop, Petre Sergescu, Emil Turdeanu. Padri spirituali dichiarati saranno in particolare il latinista N. I. Herescu, cui affermava di dovere il riorientamento verso la filologia classica, e Basii Munteanu, delle cui opere — nel corso degli ultimi anni — curò amorevolmente edizioni e riedizioni insieme alla nipote di questi, Ruxandra D. Shelden. Di grande ispirazione, anche i contatti con Jules Marouzeau, Georges Dumézil, Jérôme Carcopino.

La costellazione di luoghi abitati e visitati, la molteplicità di interessi scientifici, la lista impressionante di studi sulle più prestigiose riviste di specialità, la fitta e svariata corrispondenza intellettuale con studiosi d’ogni dove testimoniano d’un inesauribile spirito da incursionista che, sostenuto da grande erudizione e libertà di pensiero, permise a quésto danese d’adozione, «rimasto il Romeno di sempre nelle fibre del corpo e nei più intimi recessi dello spirito», di rielaborare la separazione e il lutto facendone una forza di conquista del nuovo, senza soggezioni, con una facilità e un’eleganza seducenti. La Danimarca costituì nella sua geografia personale il

Side 5

rifugio, luogo della riflessione, da cui potersi aprire al mondo: la partecipazione ai tanti congressi internazionali, i viaggi come conferenziere ad Heidelberg (1961), Londra e Oxford (1967), Lund (1967-69), Roma (1977), Argentina (1968) e come visitingprofessor di filologia romanza alla Harvard University di Cambridge, Mass. (1975-76). Ma il mondo libero non significò oblìo delle radici, e gli argomenti dei principali studi pubblicati lo dimostrano, fino all’ultimo progetto (purtroppo non realizzato) di una storia della letteratura romena che, oltre a «rileggere» la cultura novecentesca, includesse gli scrittori della diaspora, la memorialistica carceraria e le opere censúrate. La formazione multilaterale attinta tra Romania e Francia si riflette nella produzione: dai primi articoli di linguistica (tra cui «Le partage politique de l’Europe et la scission linguistique. Les tendances actuelles de la langue roumaine», Boletinul Biblioteca Romàne, Freiburg i. Br., 11, 1954) e di onomastica (es. «La toponymie roumaine dans les cartes et les portulans italiens», Revue Internationale d’Onomastique, 13,1961), agli studi classicisti, precipuamente su Ovidio, di cui in qualche modo sentiva di condividere il destino («Ovide et le bilinguisme», in: N. I. Herescu (ed.), Ovidiana, Paris, 1958; «Réalités pontiques et nécessités littéraires chez Ovide», in: Atti del Convegno Internazionale Ovidiano, Roma, 11, 1959; «Ovide, agonothète de Tomes», Revue des études latines, XXXIX, 1961; «Ivs inivstum chez les Gètes de Tomes selon Ovide», Revue des études latines, 68, 1990), ai contributi eruditi di carattere storico sull’evoluzione della romanità orientale nel Basso e Medio Danubio (fra cui le prestigiose collaborazioni «Byzance et la romanità scythique» e «Romains et Barbares sur le Moyen-Danube», in: Altheim, Franz (ed.), Geschichte der Hunnen, 11, Berlin, 1960; nonché «De la Mer Baltique à la Mer Noire», in: Altheim, Franz e Stiehl, Ruth (eds), Die Araber in der Alten Welt, 11, Berlin 1965), ai saggi sui rapporti della romanità con altre popolazioni (fra cui «Autour des rapports ponticoméditerranéens»,Bollettinodell’Atlante Linguistico Mediterraneo, 2-3, 1960-1961,e«Latinité et de Dacie», in: Actas del XI Congreso international de linguistica y filologia románicas, Madrid, 1968), agli articoli sui rapporti tra spazio romeno e spazio scandinavo, dal tempo dei vichinghi all’era moderna (fra cui «Les Vikings sur le Danube», Bollettino dell’Atlante Linguistico Mediterraneo, 10-12, 1968, e «Varègues, Roméens et lions du Pirée», Revue Romane, Vili, 1973), agli studi fondamentali su Dimitrie Cantemir e su Bogdan Petriceicu Haçdeu (degli anni 70 e ’80), fino alle ricerche genealogiche e agli scritti sul metodo storico (degli anni ’90, cfr. «Limitele cunoaçterii istorice» (I limiti della conoscenza storica), Domi, V, 67, 1995). Degli ultimi anni, le traduzioni in italiano delle prime due raccolte poetiche di Lucian Blaga, per l’edizione «Dorul» di Aalborg, e nell’ottobre 1997 un viaggio eroico in Romania, dove si trascinò ormai gravemente

Side 6

malato, per un incontro memorabile con gli studenti di Bucarest, cui lasciò
un testamento spirituale.

Il 3 dicembre 1997, nel suo appartamento di Skodsborg davanti al mare, si è spento un amico insostituibile, un uomo di grande cultura e umanità, insieme orgoglioso e riservato, che se ne è andato come ha vissuto: solo come soltanto gli esuli sanno esserlo. Sâ-pfte farina u§oarâ, Eugène.


1 COMENTARIU

  1. Aş dori să aflu cât mai multe detalii din viaţa lui Eugen Lozovan,în special gacă dâsul a fost căsătorit,are urmaşi sau nu.Sunt interesat deoarece am tangente de rudenie cu Eugen Lozovan.Mama mea şi dânsul au fost veri drepţi,au avut un bunic comun – Nicolae Lozovan,originar din comuna Lozova,Basarabia.Voi fi recunăscător celor care îmi vor dezvălui aceste aspecte necunosczte din viaţa regretatului care a fost Eugen Lozovan.

    Mulţumesc

Lasă un răspuns