Nu ştiu, dar de câte ori mă întorc acasă dintr-o tara ca Danemarca peisajul românesc mă face să simt enorm şi să văd monstruos

0
324

(fragmente )

Photobucket

În scurta plimbare prin zona centrală a localităţii trecem pe lângă două sucursale de bănci, un pub, câteva magazine de haine, plus unul de articole sportive, precum şi mai multe restaurante de dimensiuni reduse. De asemenea, am remarcat prezenţa unui magazin de ceasuri şi a unuia de cosmetice. Cu o arhitectură simplă, vopsite în alb sau „tapetate” cu caramidă aparentă, casele billundezilor sunt înconjurate de grădini atent îngrijite şi au dimensiuni de bun-simţ, mare majoritate fiind fără etaj.

Nu pot să nu remarc şi terenurile de tenis, vreo cinci la număr, din apropierea unui pâlc de pădure, precum şi cuiburile pentru păsări agăţate de ramurile copacilor. În apropiere de Billund se află unul dintre cele mai vizitate parcuri de distracţii din Europa, Legoland, inaugurat în 1968. Cu o suprafaţă de 100.000 de metri pătraţi, parcul atrage anual peste un milion de vizitatori.

Nefiind însoţit de cel mic, n-am luat în calcul vizitarea parcului, mai ales că preţul unui bilet mi s-a părut cam piperat – circa 35 de euro pentru adulti. Peste drum de Legoland, la câteva minute de mers pe jos, se află Lalandia, un centru unde poţi să faci cumpărături şi să petreci timpul liber alături de familie la o partidă de bowling sau minigolf (teren articial), jocuri mecanice sau piscină (Aquadome).

Pe mine m-a impresionat tavanul centrului, pe care era pictat albastrul unui cer senin, frumos pus evidenţă de lumina provenită de la nişte becuri instalate inteligent. Plimbându-te prin centru, poţi să ai supriza, aşa cum mi s-a întâmplat, să vezi adolescente ieşite de la piscină, fără şlapi şi cu prosoape înfăşurate în jurul trupului, cum se plimbă prin magazinele de îmbrăcăminte. Interesant, nu?

Ce-ar mai fi de spus? Că am văzut o tipă cam la 40-45 de ani, în ţinută sport, cum făcea jogging pe o ploaie măruntă sau mai multe familii de danezi, dotate cu coşuri de picnic, care se îndreptau spre intrarea Legoland, în ciuda vremii nu tocmai prielnice …

Sâmbătă (8 mai), în jurul orei locale 14.00, ne-am îndreptat către oraşul Herning, locul unde s-a desfăşurat prima manşă a finalei Viborg HK-Oltchim Râmnicu Vâlcea. Drumul pe autostrada impecabilă a durat circa 45 de minute. N-am văzut gropi, pet-uri, gunoaie, vitezomani, urme de accidente sau altceva specific meleagurilor noastre. Gardul de protecţie a autostrăzii era neatins, la fel şi plasa care împiedică pătrunderea animalelor pe carosabil. În plus, şi pe o parte şi pe alta a autostrăzii ne-au însoţit pistele de biciclete, cu bandă dublă pe fiecare sens.

Delimitate de perdele de pădure, pământurile erau lucrate impecabil, semn că agricultura este un business care aduce venituri decente fermierilor danezi. Din loc în loc, palele unei turbine eoliene se lăsau împinse de vânt …

Ajunşi la locul partidei, Messecenter, cel mai mare complex expoziţional din peninsula Scandinaviei, intrăm repede în atmosfera meciului. Dotaţi cu goarne şi fulare, aşteptăm intrarea fetelor de la Oltchim pe teren şi avansăm pronosticuri, cele mai multe mizând pe egal sau înfrângere la două-trei goluri diferenţă. Cu 45 de minute înainte de începere meciului, echipa noastră intră pe teren, moment în care galeria Oltchim explodează. Zgomotul provocat de goarne, tobe sau fluiere devine asurzitor, iar cineva, mucalit, spune că „nu se ştie dacă batem, dar sigur plecăm surzi de aici”.

…..

Vameşii danezi n-au atentat la sticlele de băutură din geantă, aşa cum au făcut omologii lor din Rusia, probabil din educaţie şi respect pentru bunurile altuia.

Ce-ar mai fi de zis? Nu ştiu, dar de câte ori mă întorc acasă dintr-o ţară ca Danemarca peisajul românesc mă face să simt enorm şi să văd monstruos, vorba lui nenea Iancu. Voi nu?

articol complet la :

Danemarca, Billund, handbal

Lasă un răspuns